Anul 27 d.Hr.

Luca 5:17-26 17Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.18Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.

19Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.20Când le-a văzut credinţa, Isus a zis:„Omule, păcatele îţi sunt iertate!”21Cărturarii şi fariseii au început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine este Acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”22Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis:„Pentru ce cârtiţi în inimile voastre?23Ce este mai lesne, a zice: „Păcatele îţi sunt iertate” sau a zice: „Scoală-te şi umblă”?24Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: „Ţie îţi poruncesc”,a zis El slăbănogului,„scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă”.25Şi, numaidecât, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.26Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.”

Matei 9:2-82Şi iată că I-au adus un slăbănog care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului:„Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”3Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!”4Isus, care le cunoştea gândurile, a zis:„Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?5Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îţi sunt păcatele”, sau a zice: „Scoală-te şi umblă”?6Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, „Scoală-te”,a zis El slăbănogului,„ridică-ţi patul şi du-te acasă.”7Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă.8Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

Marcu 2:1-12 1După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă2şi s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul.3Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.4Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.5Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului:„Fiule, păcatele îţi sunt iertate!”6Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor:7„Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”8Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis:„Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?9Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sunt iertate”, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”?10Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,11„Ţie îţi poruncesc”,a zis El slăbănogului,„scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.”12Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!”

Comentarii