Marcu 1:1 1 Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Luca 1:1-4 Fiindcă mulţi s'au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari s-au petrecut printre noi, 2 după cum ni le-au încredinţat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, şi au ajuns slujitori ai cuvîntului, 3 am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, 4 ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai.

Ioan 1:1-5, 9-14, 16-18

La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n'a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. 5 Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit -o. 9Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. 10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.12 

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le -a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

14 Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. 16 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har; 17 căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. 18 Nimeni n'a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L -a făcut cunoscut.

 

Luca 1:5-25 5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta. 6 Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului. 7 N'aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă.

Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui, 9 după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămîieze în Templul Domnului.10 În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.

11 Atunci un înger al Domnului s'a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere. 12 Zaharia s'a spăimîntat, cînd l-a văzut; şi l -a apucat frica.

13 Dar îngerul i -a zis: ,,Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. 14 El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.16 

El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El."

18 Zaharia a zis îngerului: "Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă." 

19 Drept răspuns, îngerul i -a zis: ,,Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. 20 Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n'ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor."

21 Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu. 22 Cînd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într'una, şi a rămas mut.23 După ce i s'au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s'a dus acasă.

24 Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s'a ţinut ascunsă de tot cinci luni. ,,Căci", zicea ea, 25 ,,iată ce mi -a făcut Domnul, cînd Şi -a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni."

Luc.1 26 În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28Îngerul a intrat la ea și a zis: „Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” 29Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. 31Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. 32

El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.

 34Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?”35Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. 36Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. 37Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.38Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat de la ea.

Mat.1 18 Iar nașterea lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; și, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit și nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii; de aceea și-a pus de gând s-o lase pe ascuns. 20Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului și i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21Ea va naște un Fiu, și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” 22Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: 23„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un Fiu, și-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.” 24Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; și a luat la el pe nevasta sa. 25Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. Și el I-a pus numele Isus.

 

Luca 1:39-56 39 Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. 40A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. 41Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. 42Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? 44Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. 45Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” 

46Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul 47și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, 49pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine.

Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. 

54A venit în ajutorul robului său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – 55cum făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” 56Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă. 

Luca 1:57-80 57 Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. 58Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea.59În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. 60Dar mama lui a luat cuvântul și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.”61Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.” 62Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. 63Zaharia a cerut o tăbliță de scris și a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au minunat. 64În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. 65Pe toți vecinii i-a apucat frica și în tot ținutul acela muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Și mâna Domnului era într-adevăr cu el. 

67Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: 68„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său. 69Și ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, – 70cum vestise prin gura sfinților Săi proroci care au fost din vechime –71mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc! 72Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri și Își aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, 73potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,74că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, 75trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre.

 76Și tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui 77și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;78datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, 79ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!” 80Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Adoraţia păstorilor, pictură de Gerard van Honthorst Luca 2:1-24 1În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. 2Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. 3Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. 4Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa și din seminția lui David – 5să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 

6Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. 7Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

 8În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară în câmp și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 9Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. 10Dar îngerul le-a zis:

„Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. 

12Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” 13Și deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând:14„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”

15După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” 16S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif, și Pruncul culcat în iesle.17După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. 18Toți cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. 19Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei. 20Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese. 

21Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. 22Și, când s-au împlinit zilele pentru curățarea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului – 23după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” – 24și ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

Genealogia lui Isus din Matei şi Luca Matei 1:1-17 1Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. 

2Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda și frații lui; 
3Iuda a născut pe Fares și Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; 
4Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; 
5Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut;Obed a născut pe Iese; 
6Iese a născut pe împăratul David. 
Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie; 

7Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; 
8Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; 
9Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia; 
10Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; 
11Iosia a născut pe Iehonia și frații lui, pe vremea strămutării în Babilon.

12După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;
13Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
14Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; 
15Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; 
16Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos.

 17Deci de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; și de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.

Luca 3:23-38 23Isus avea aproape treizeci de ani când a început să învețe pe norod;
și era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli, 
24fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
 
25fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, 
26fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
 
27fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri, 
28fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
29fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, 
30fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, 
31fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David, 

32fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
33fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
 
34fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, 
35fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, 
36fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
 
37fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,
38fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

Matei 2:1-23 1După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit niște magi din răsărit la Ierusalim 2și au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit și am venit să ne închinăm Lui.” 

3Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. 4A adunat pe toți preoții cei mai de seamă și pe cărturarii norodului și a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. 5„În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul: 6„Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.” 

7Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. 8Apoi i-a trimis la Betleem și le-a zis: „Duceți-vă de cercetați cu de-amănuntul despre Prunc: și, când Îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să vin și eu să mă închin Lui.”

9După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Și iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit și s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.10Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. 11Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. 

12În urmă, au fost înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, și s-au întors în țara lor pe un alt drum. 13După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif și-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt și rămâi acolo până îți voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.” 14Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama Lui, noaptea, și a plecat în Egipt.15Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”

 16Atunci Irod, când a văzut că fusese înșelat de magi, s-a mâniat foarte tare și a trimis să omoare pe toți pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi. 17Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: 18„Un țipăt s-a auzit în Rama, plângere și bocet mult: Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.” 

19După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt, 20și-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și du-te în țara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viața Pruncului.” 21Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama Lui și a venit în țara lui Israel. 22Dar când a auzit că în Iudeea împărățește Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; și, fiind înștiințat de Dumnezeu în vis, a plecat în părțile Galileii. 23A venit acolo și a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean.

Al doilea templu din IerusalimLuca 2:25-52  25Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el. 26Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. 27El a venit în Templu, mânat de Duhul. Și, când au adus părinții înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,28Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: 29„Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. 30Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, 31pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, 32lumina care să lumineze Neamurile și slava poporului Tău, Israel.”

 33Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.34Simeon i-a binecuvântat și a zis Mariei, mama Lui: Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel și să fie un semn care va stârni împotrivire. 35Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”

 36Mai era acolo și o prorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei. 37Rămasă văduvă și fiind în vârstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. 38A venit și ea în același ceas și a început să laude pe Dumnezeu și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului. 39După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif și Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

40Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.41Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paștilui. 42Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. 43Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinții Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. 44Au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie și au mers cale de o zi și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor. 45Dar nu L-au găsit și s-au întors la Ierusalim să-L caute.

 46După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. 47Toți care-L auzeau, rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui. 48Când L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare.”49El le-a zis: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”50Dar ei n-au înțeles spusele Lui. 51Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei. 52Și Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Râul Iordan şi deşertulLuca 3:1-14 1În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea, Irod, cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lişania, cârmuitor al Abilenei,2şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa – cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu.3şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,4după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.5Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.6şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.” 

7Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau şă fie boţezaţe de el: „Pui de năpârci, cine v-a învăţaţ şă fugiţi de mânia viiţoare? 8Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voaşţră şi nu vă apucaţi şă ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.9securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.”10Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”11Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel.”12Au venit şi niste vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”13El le-a răspuns: „să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.”14Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.”

Maţei 3:1-10 1În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustiul Iudeii.2El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”3Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregăţiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.”4Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.5Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el;6şi, mărturişindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.

7Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?8Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră.9şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.10Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.

Marcu 1:2-6 2După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…3glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”,4a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.5Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-și păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.6Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

 

 

Pieter Brueghel, 1566 - "Predica lui Ioan Botezătorul"Ioan 1:6-28 6A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.7El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el.8Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 15Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”.

19Iată mărturisirea făcută de Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe niște preoți și leviți să-l întrebe: „Tu cine ești?”20El a mărturisit și n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.21Și ei l-au întrebat: „Dar cine ești? Ești Ilie?” Și el a zis: „Nu sunt!” „Ești prorocul?” Și el a răspuns: „Nu!”22Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?”23„Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustiu: „Neteziți calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.”24Trimișii erau din partea fariseilor.25Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi dacă nu ești Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?”26Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoașteți.27El este Acela care vine după mine – și care este înaintea mea – eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei Lui.”28Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Luca 3:15-18 15Fiindcă norodul era în așteptare și toți se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,16Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine și căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.17Acela are lopata în mână; Își va curăța aria cu desăvârșire și Își va strânge grâul în grânar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”18Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia și-i dădea încă multe alte îndemnuri.

Marcu 3:7-8 7Ioan propovăduia și zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălțămintei.8Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Matei 3:11-12 11Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.12Acela Își are lopata în mână, Își va curăța cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”

Matei 3:13-17  13Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el.14Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?”15Drept răspuns, Isus i-a zis:„Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”Atunci Ioan L-a lăsat.16De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit afară din apă. Și în clipa aceea, cerurile s-au deschis, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El.17Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea:

„Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

Marcu 1:9-11 9În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan.10Și îndată, când ieșea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise și Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel.11Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”

Luca 3:21-22 21După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat și Isus; și pe când Se ruga, s-a deschis cerul,22și Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Și din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu ești Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”

Ioan 1:29-34 29A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!30El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un Om care este înaintea mea, căci era înainte de mine.31Eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”32Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El.33Eu nu-L cunoșteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se și oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.”34Și eu am văzut lucrul acesta și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

Everest, cel mai înalt munte din lumeMatei 4:1-11 1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.2Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.3Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.”4Drept răspuns, Isus i-a zis:„Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

5Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului6și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.”7„De asemenea este scris”,a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”

8Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis:9„Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.”10„Pleacă, Satano”,i-a răspuns Isus.„Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.” 11Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri și au început să-I slujească.

Marcu 1:12-13 12Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustiu,13unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice, și-I slujeau îngerii.

Luca 4:1-13 1Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustiu,2unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; și, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.

3Diavolul I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine.”4Isus i-a răspuns:„Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”5Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului6și I-a zis: „Ție Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc.7Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”8Drept răspuns, Isus i-a zis:„Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești.”9Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe streașina acoperișului Templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;10căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”;11și: „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.”12Isus i-a răspuns:„S-a spus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”13După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.

Strada romană în BetsaidaIoan 1:35-51 35A doua zi, Ioan stătea iarăși cu doi din ucenicii lui.36Și, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”37Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe și au mers după Isus.38Isus S-a întors; și, când i-a văzut că merg după El, le-a zis:„Ce căutați?”Ei I-au răspuns: „Rabi (care tălmăcit înseamnă Învățătorule), unde locuiești?”39„Veniți de vedeți”,le-a zis El. S-au dus și au văzut unde locuia; și în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.

40Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan și merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.41El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon și i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care tălmăcit înseamnă Hristos).42Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis:„Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa”(care tălmăcit înseamnă Petru).

43A doua zi Isus a vrut să Se ducă în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis:„Vino după Mine.”44Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și a lui Petru.45Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege și Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”46Natanael i-a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” „Vino și vezi!”, i-a răspuns Filip.

47Isus a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el:„Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.”48„De unde mă cunoști?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis:„Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”49Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!”50Drept răspuns, Isus i-a zis:„Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”51Apoi i-a zis:„Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul omului.”

Pictura in ulei de Vladimir Makovsky, 1887Ioan 2:1-22 1A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo.2Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui.3Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.”4Isus i-a răspuns:„Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”5Mama Lui a zis slugilor: „Să faceți orice vă va zice.”

6Și acolo erau șase vase de piatră, puse după obiceiul de curățare al iudeilor; și în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.7Isus le-a zis:„Umpleți vasele acestea cu apă.”Și le-au umplut până sus.8„Scoateți acum”,le-a zis El,„și aduceți nunului.”Și i-au adus:9Nunul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu știa de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, știau) – a chemat pe mire10și i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun; dar tu ai ținut vinul cel bun până acum.”11Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El. 12După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu mama, frații și ucenicii Lui; și acolo n-au rămas multe zile.

13Paștile iudeilor era aproape; și Isus S-a suit la Ierusalim.14În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei, și pe schimbătorii de bani șezând jos.15A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii; a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele.16Și a zis celor ce vindeau porumbei:„Ridicați acestea de aici și nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”17Ucenicii Lui și-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”

18Iudeii au luat cuvântul și I-au zis: „Prin ce semn ne arăți că ai putere să faci astfel de lucruri?”19Drept răspuns, Isus le-a zis:„Stricați templul acesta, și în trei zile îl voi ridica.”20Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci și șase de ani, ca să se zidească Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?”21Dar El le vorbea despre templul trupului Său.22Tocmai de aceea, când a înviat din morți, ucenicii Lui și-au adus aminte că le spusese vorbele acestea și au crezut Scriptura și cuvintele pe care le spusese Isus.

Isus si NicodimIoan 2:23-3:21 23Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paștilor, mulți au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea.24Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți.25Și n-avea trebuință să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuși știa ce este în om.

1Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor.2Acesta a venit la Isus, noaptea, și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” 3Drept răspuns, Isus i-a zis: 

„Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” 

4Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?”5Isus i-a răspuns: 

„Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 6Ce este născut din carne este carne, și ce este născut din Duh este duh.

7Nu te mira că ți-am zis: „Trebuie să vă nașteți din nou.”8Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”

9Nicodim I-a zis: „Cum se poate face așa ceva?”10Isus i-a răspuns:„Tu ești învățătorul lui Israel și nu pricepi aceste lucruri?11Adevărat, adevărat îți spun că Noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia Noastră.12Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești, și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești?13Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer.14

Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului,15pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 17Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.18Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.19Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

20Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.21Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

 

Locul unde se presupune ca boteza IoanIoan 3:22-4:3 22După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeii; și stătea acolo cu ei și boteza.23Ioan boteza și el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; și oamenii veneau ca să fie botezați.24Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță.

25Între ucenicii lui Ioan și între un iudeu s-a iscat o neînțelegere cu privire la curățare.26Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Învățătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan și despre care ai mărturisit tu, iată că botează, și toți oamenii se duc la El.”27Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.28Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: „Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.”

29Cine are mireasă este mire; dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină.30Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.31Cel ce vine din cer este mai presus de toți; cel ce este de pe pământ este pământesc și vorbește ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai presus de toți.32El mărturisește ce a văzut și a auzit, și totuși nimeni nu primește mărturia Lui. 33Cine primește mărturia Lui adeverește prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.34Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.35Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. 

Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

1Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan.2Însă Isus nu boteza El însuși, ci ucenicii Lui.3Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea.

Matei 4:12 12Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.

Marcu 1:14 14După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea și propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.

Luca 3:19-20 19Dar cârmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, și pentru toate relele pe care le făcuse,20a mai adăugat la toate celelalte rele și pe acela că a închis pe Ioan în temniță.

Ioan 4:4-26 4Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,5a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

7A venit o femeie din Samaria să scoată apă.„Dă-Mi să beau”,i-a zis Isus.8Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.9Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –

10Drept răspuns, Isus i-a zis:„Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.”11„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?12Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?”13Isus i-a răspuns:„Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.”15„Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” 16„Du-te”,i-a zis Isus,„de cheamă pe bărbatul tău și vino aici”.17Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis:„Bine ai zis că n-ai bărbat.18Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.”19„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc.

20Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”21„Femeie”,i-a zis Isus,„crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.22Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mântuirea vine de la iudei.23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”

25„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”26Isus i-a zis:„Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Ioan 4:27-42  27Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?”28Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor:29„Veniți de vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

31În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!”32Dar El le-a zis:„Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.”33Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”34Isus le-a zis:„Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriș.36

Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.37Căci, în această privință, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.”38Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”40Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.41Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.42Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

CapernaumIoan 4:43-54 43După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să Se ducă în Galileea.44Căci El însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria sa.45Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic.46Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav.47Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui care era pe moarte.48Isus i-a zis:„Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!”49Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu.”50„Du-te”,i-a zis Isus,„fiul tău trăiește.”Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum.51Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.52El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.”53Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus:„Fiul tău trăiește.”Și a crezut el și toată casa lui.54Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

Matei 4:13-17 13A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon și Neftali,14ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:15„Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor,16norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții a răsărit lumina.”17De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică:„Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.”

Marcu 1:15 15El zicea:„S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.”

Luca 4:14-15 14Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea și I s-a dus vestea în tot ținutul dimprejur.15El învăța pe oameni în sinagogile lor și era slăvit de toți.

Matei 4:18-22 18Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.19El le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.”

 20Îndată ei au lăsat mrejele şi au mers după El.21De-acolo a mers mai departe şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. El i-a chemat.22Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.

Marcu 1:16-20 16Pe când trecea Isus pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari.17Isus le-a zis:„Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.”18Îndată, ei şi-au lăsat mrejele şi au mers după El.19A mers puţin mai departe şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care, şi ei, erau într-o corabie şi îşi dregeau mrejele.20Îndată i-a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în corabie cu cei ce lucrau pe plată şi au mers după El.

Luca 5:1-11 1Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,2Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele.3S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie.

4Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon:„Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.”5Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!”6După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.7Au făcut semn tovarăşilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Aceia au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.8Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.”9Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră.10Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon:„Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.”11Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul şi au mers după El.

Comentarii